Comorile spirituale se adună în sufletul omului

Comorile spirituale se adună în sufletul omului

    Biserica Ortodoxă Română a făcut ieri, 20 noiembrie 2016, pomenirea Pildei bogatului căruia i-a rodit țarina, rostită de Mântui­torul Iisus Hristos, con­sem­nată la Luca 12, 16-21. În cuvântul de învățătură rostit la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat că patima lăcomiei de averi cauzează decăderea și însingurarea omului.
    Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina cuprinde învățături duhovnicești necesare în urcușul nostru duhovnicesc spre sărbătoarea Crăciunului. Această parabolă rostită de Mântuitorul Iisus Hristos aduce în discuție o temă actuală, dacă bogăția este sau nu o piedică în calea mântuirii omului.
    „În Sfânta Scriptură, bogăția și sărăcia nu sunt scopuri în sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau îndepărtare de Dumnezeu și de semeni, de aceea pericopa evanghelică de astăzi se încheie cu aceste cuvinte: «Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu». Evanghelia ne arată că patima lăcomiei de bunuri materiale sau de averi cauzează decăderea și însingurarea omului. În această pildă nu se arată numele bogatului căruia i-a rodit țarina, nu ni se spune cine era el, ci bogatul lacom, nemulțumitor și nemilostiv poate fi orice om care a ajuns într-o stare de robie a sufletului său printr-o alipire exclusivă de bunurile materiale, limitate și trecătoare din lumea aceasta. Bogăția nu este rea în sine, pentru că ea vine de la Dumnezeu, dar modul folosirii ei poate fi rău sau bun”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
    Recolta bună dată de pământ este un dar binecuvântat de la Dumnezeu pentru orice om și un prilej de bucurie și mulțumire, dar când bucuria devine o manifestare a lăcomiei și a închiderii în sine, atunci un astfel de dar devine un blestem, un chin pe care omul îl suferă fără să își dea seama.
    „Dumnezeu l-a miluit din belșug pe bogat fără ca acesta să aibă vreun merit. Dumnezeu i-a făcut un mare dar, așteptând ca și el să facă daruri altora, dar nu a fost așa. Recolta bogată și neașteptată în loc să îl umanizeze pe bogat, îl dezumanizează. În loc să îl apropie de Dumnezeu și de semeni, îl îndepărtează de toți, îl însingurează, pentru că atitudinea lui spirituală față de un dar material neașteptat devine o atitudine pătimașă, care îi schimbă rațiunea. Înnebunește din cauza lăcomiei sufletului său față de bunurile materiale. În loc să mulțumească lui Dumnezeu și să ajute semenii săi săraci, care au nevoie de hrană, bogatul lacom uită de Dumnezeu și de cei de lângă el și se gândește doar la sine, se asigură material, dar se însingurează spiritual”, a spus Preafericirea Sa.
    Nepăsarea și adormirea duhovnicească a bogatului îi atrag sfârșitul vieții pământești și judecata sa. Bogăția este un prilej pentru om să își înalțe mintea la Dumnezeu și să manifeste generozitate, dar alegerea veseliei pământești și nesocotirea poruncii iubirii aproapelui îi aduc acestuia moartea.
    „Vedem aici că înainte de moartea fizică a existat o moarte spirituală, o cădere și o decădere a bogatului lacom și pătimaș prin reducerea vieții umane la starea ei biologică, la dimensiunea pur materială: «Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!». Veselia aceasta a fost tâlcuită de Sfântul Chiril al Alexandriei ca fiind veselia legată de plăcerile trupești pătimașe”, a explicat Patriarhul României.
    Biserica oferă multe posibi­lități omului să se îmbogățească duhovnicește. Aceste căi sunt exprimate în mod general prin faptele milosteniei sufletești și trupești, dar și prin post și rugăciune.
    „Comorile spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi. Ele sunt lumina sufletelor sfinților în viața veșnică din Împărăția cerurilor. Evanghelia ne învață că faptele milosteniei trupești și sufletești devin bogății spirituale, îmbo­gățire în Dumnezeu, adică în harul Lui și potrivit dorinței Lui. Ne îmbogățim în Dumnezeu prin credință și recunoștință, când îi mulțumim pentru darul vieții și al sănătății, când îi mulțumim pentru tot ajutorul primit de la El, întrucât prin rugăciune, iubirea lui Dumnezeu devine bogăția sufletului nostru. Când omul se roagă lui Dumnezeu se umple de El, când se pune în legătură cu Dumnezeu, harul Lui îi îmbogățește sufletul, îl face luminos și milostiv”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
    Marius Nedelcu
    http://ziarullumina.ro/comorile-spirituale-se-aduna-in-sufletul-omului-117653.html, accesat 22.11.2016

Comments are closed.