DIN ADÂNCURILE VREMII…

null

    Copil fiind, vorbeau bătrânii de-acei boieri ce s-au gândit,
    Cu trei sute de ani în urmă, lăcaş de cult de-au construit.
    Îi ascultam cu luare-aminte; mă fascina povestea lor,
    Ce din adâncurile vremii, venea spre noi, spre viitor.
    Şi mintea-mi încerca să creadă că truda celor din trecut
    Avea să fie scut în lupta urmaşilor cu Belzebut.
    Căci timpu-n care mie Domnul mi-a dat bilet pentru Pământ,
    Fusese-n era comunistă, când se hulea ce era sfânt.
    Nu-nţelegeam prea multe-atuncea, nici când în turlă mă urcam
    Ca să privesc din înălţime pârâu-n care mă scăldam.
    Şi fruntea mi-o lipeam de zidul ce primăvara se-ncălzea,
    Simţeam cum, din adâncul vremii, o forţă trupu-mi cuprindea.
    Trecea prin secole puterea strămoşilor care-au durat
    Biserică spre-nchinăciune, pentru acei ce le-au urmat.
    Şi cum Fecioara, Maica Sfântă, avea să fie-ocrotitoare,
    După cutremure, lăcaşul rămas a fost tot în picioare.
    Trecu şi vremea-n care-ateii bisericile-au demolat
    Veni momentul conştiinţei să se ridice din păcat
    Şi-aşa-n biserica cea veche se-nalţă astăzi rugăciune,
    Când tot românul îşi doreşte să vină vremuri şi mai bune.
    Jupânii fraţi Jipa şi Lefter se bucură când văd, din cer,
    Cum vin creştinii să se roage şi milă de la Domnul cer.
    Iar când o mamă-şi ţine pruncul, s-asculte slujba, pe picioare,
    Se umple locul de lumină, chiar dac-afară nu e soare.
    Lăcaşu-n care suntem astăzi, se înălţa în anu-n care
    Un domnitor îşi pierdea capul pentru credinţa-i mult prea mare,
    Dar înainte ca să moară, el, Brâncovanu-şi vede fii
    Sub securea otomană, cu călăii şi spahii.
    Azi, cinstire să aducem celor ce-au adus jertfire,
    Fie construind biserici, ori trecând în nemurire.
    Din adâncurile vremii, urcă către noi puterea
    Celor ce-au trăit în Domnul şi şi-au înfruntat durerea.

    Tricentenar Biserica cu hramul Buna Vestire, parohia Verneşti 2,
    Prof. Georgeta Tudor

Comments are closed.