Dor aprins la Sfântul Mormânt

Dor aprins la Sfântul Mormânt

    Sunt pelerin în Țara Ta,
    Ascultă-mi, Doamne, inima!
    De Dorul Tău am fost chemat,
    Cu Dor m-ai binecuvântat!
    Și mi-am dorit s-ating ușor,
    Mormântul Tău plin tot de dor,
    Dar gândul meu, stingher și stins
    În îndoială a fost prins.
    Un semn Tu dat-ai și-ai grăit:
    „Fă pasul mic, un pas smerit
    Și crede-n Învierea mea
    Fă rugă doar cu inima!”
    Așteaptă, Doamne, pasul meu
    Și du-mă, sus, la Dumnezeu.
    Am pasul mic, dar gând smerit
    Și-n îndoială poticnit.
    Mă iartă, Doamne, n-am crezut,
    C-o să ating al Tău Mormânt,
    Mă înfioară nerăbdarea,
    Cu Dor vreau să Îți simt suflarea.
    În Noaptea Sfintei Liturghii,
    Știam, simțeam că vei veni
    Și mi-am plecat geana smerită
    Cu multe lacrimi împletită.
    Iubirea ta m-a-mbrățișat,
    Când am căzut, m-ai ridicat.
    Cred, Doamne, în Cuvântul Tău,
    Am suflet Rug spre Dumnezeu.
    Mi-e Dor de Tine iar și iar,
    Mi-e sufletul ca un potir
    Umplut de cânt, de har, de mir,
    Și nu mi-e ruga în zadar!
    Tu, Doamne, vrut-ai o schimbare,
    S-aduci Lumină-n tulburare,
    Să faci din omul vechi Om Nou,
    Din Crezul Tău un viu ecou.
    Așteaptă, Doamne, pasul meu,
    Că vin spre Tine pe drum greu.
    De cad, voi prinde iar puteri
    Să îndrăznesc, e tot ce-mi ceri.
    Mă-nalț cu fiecare pas,
    Chemarea Ta e divin glas,
    Simt că un tremur mă cuprinde
    Și-o lacrimă vie s-aprinde.
    Îți mulțumesc că m-ai iertat,
    Mi-e sufletul îngenuncheat,
    Sărut în taină Sfânt Mormânt
    Și fac cu Tine legământ.
    Ești Flacără, sunt lumânare,
    Topită de a Ta Chemare,
    Tu ești Lumină, eu sclipire
    Ce cred în Sfânta-Ți Mântuire.
    Ești Visul meu, ești Steaua mea
    Și cred în Invierea Ta!
    Mi-e Dor de Tine, Viața mea!
    Autor: Fam. Pr. Panait Marcel și Alina

Comments are closed.