Pildă de curaj în mărturisirea credinţei

Pildă de curaj în mărturisirea credinţei

    Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah, care au trăit în timpul persecuţiilor romane împotriva creştinismului, au mărturisit credinţa lor în faţa superiorilor militari şi nu s‑au temut de represaliile care aveau să urmeze. Ei au rămas neclintiţi în credinţa lor, chiar dacă urmau să moară, pentru că trăiau cu convingerea că adevărata viaţă începe atunci când Îl vor întâlni pe Hristos, Cel care le schimbase demult modul de a fi şi Care îi aştepta în Împărăţia cerurilor.
    Chiar dacă nu cunoaştem timpul exact al vieţuirii pământeşti a Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, moştenirea spirituală pe care au lăsat‑o tuturor creştinilor şi dârzenia cu care L‑au mărturisit pe Hristos au rămas emblematice de‑a lungul secolelor. Viaţa lor a fost ieşită din comun, prin mărturisirea deosebită, fapt care a contribuit în mare măsură la popularitatea de care s‑au bucurat în rândul credincioşilor, care le‑au urmat pilda de dârzenie şi virtute.
    Împăratul Iustinian le‑a dedicat o biserică la Constantinopol, numită Mica Sfânta Sofia, pentru că mijlocirea lor îl scăpase de furia unchiului său, împăratul Iustin. Ulterior, cultul Sfinţilor Serghie şi Vah va cunoaşte o răspândire în tot cuprinsul imperiului, astfel că astăzi ei sunt cinstiţi şi de către credincioşii romano‑catolici, dar şi de cei orientali, în limba armeană Sfântul Serghie fiind numit Sarkis, un nume foarte popular la acest popor.
    Sfinţii Serghie şi Vah erau, după cum spun aghiografii, militari în armata imperială, cu funcţii importante, chiar dacă nu erau conducători de oşti. Ei au fost pârâţi împăratului că nu se închină zeilor şi, la solicitarea acestuia de a aduce jertfe lui Jupiter, au refuzat categoric, deşi ştiau ce repercusiuni putea avea un astfel de refuz. Pentru că au insistat în mărturisirea lor, cei doi prieteni în militărie şi credinţă au fost mutaţi disciplinar în Mesopotamia, unde au fost din nou interogaţi, de către Antioh, conducătorul acelor teritorii. Rămaşi neclintiţi în credinţa şi mărturisirea lor, ei au fost bătuţi crunt, fapt care a dus la moartea lui Vah. Serghie, rămas în viaţă, a fost mutat într‑o închisoare din Resafa, Siria de astăzi. Acolo, într‑o noapte, acestuia i s‑a arătat Vah, care l‑a îmbărbătat să‑L mărturisească pe Hristos. Mai târziu, după ce a fost torturat, lui Serghie i‑a fost tăiat capul şi astfel a luat cununa muceniciei, fiind pomenit de către creştini împreună cu Vah la data de 7 octombrie.
    La scurt timp după moartea martirică a Sfântului Serghie, la Resafa, locul martiriului, a fost zidit un sfânt locaş care a devenit în scurt timp loc de pelerinaj pentru creştinii iubitori de sfinţi. Din secolul al 5‑lea, cetatea a devenit reşedinţă a unei episcopii. Biserica a fost zidită în acelaşi secol. Sfântul locaş din Resafa a fost iniţial construit cu arce mari, pereţi subţiri şi coloane suple. Cu timpul, acesta a suferit modificări, mai ales în timpul domniei sultanilor. În partea de nord, biserica avea mormântul Sfântului Serghie. După numele sfântului, localitatea a fost multă vreme numită Serghiopolis. Astăzi, acolo, în Siria măcinată de război, se află doar ruinele a ceea ce a fost odinioară un loc de mare cinstire, nu departe de Eufratul biblic. Cea mai recentă lovitură această biserică a primit‑o nu de la natură, ci de la teroriştii care au distrus‑o în anul 2014. Oraşul nu a mai fost locuit din secolul al 13‑lea, iar sfintele moaşte ale Mucenicilor Serghie şi Vah au fost duse la Veneţia, unde se află şi astăzi, în Biserica „Sfântul Petru”.
    O altă biserică deosebită zidită în primul mileniu în cinstea Sfinţilor Serghie şi Vah se află la Cairo. Aceasta a fost construită în secolele 4‑5 şi, conform tradiţiei, locul ales a fost acela despre care se spunea că a fost vizitat de Iosif şi Fecioara Maria, cu Pruncul, atunci când au fugit în Egipt de teama lui Irod.
    Bazilica din Constantinopol, zidită de împăratul Iustinian cel Mare între anii 527 și 529, aproape de casa în care acesta şi‑a petrecut anii tinereţii, a fost foarte apropiată de inima împăratului şi a servit ca model pentru Bazilica „San Vitale” şi pentru „Sfânta Sofia”. După căderea Constantinopolului, în acest locaş sfânt s‑au săvârşit slujbe până în secolul al 17‑lea, când a fost transformat în moschee. Şi la Roma a fost construită la sfârşitul primului mileniu o biserică în cinstea Sfinţilor Serghie şi Vah, însă nu s‑a păstrat până în zilele noastre.
    În România, cele mai cunoscute biserici care au hramul Sfinţilor Serghie şi Vah sunt Catedrala Mitropolitană din Craiova, care adăposteşte părticele din moaştele sfinţilor, precum şi biserica din interiorul palatului bucureştean Cotroceni. Ultima a fost zidită la porunca domnitorului muntean Şerban Cantacuzino pe locul unui schit mai vechi, de asemenea închinat Sfinţilor Serghie şi Vah. Deşi fusese demolată în timpul regimului comunist, biserica fiind deteriorată grav din cauza unui cutremur, ea a fost complet reconstruită în 2004 şi astăzi împodobeşte din nou complexul muzeal din dealul Cotrocenilor. Biserica adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale ctitorului ei, domnitorul Şerban Cantacuzino.
    Catedrala Mitropolitană din Craiova își serbează cel de‑al doilea hram anul acesta în mod deosebit, după cum a declarat eclesiarhul aşezământului, părintele protosinghel Vladimir Dărângă, pentru Agenţia de ştiri BASILICA. Aseară, în ajunul sărbătorii, după săvârşirea slujbei Vecerniei unită cu Litia, racla în care se află părticele din moaştele Sfinţilor Serghie şi Vah a fost purtată în procesiune în jurul Catedralei Mitropolitane. Astăzi, în ziua praznicului, este săvârşit Acatistul Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, urmat de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înaltprea­sfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. După Sfânta Liturghie, în sala de festivităţi a Centrului de restaurare, conservare patrimoniu şi vizualizare al Facultăţii de Teologie din Craiova are loc festivitatea deschiderii noului an universitar.
    Pr. Eugeniu Rogoti
    Sursa: http://ziarullumina.ro/pilda-de-curaj-in-marturisirea-credintei-116305.html, accesat 07.10.2016

Comments are closed.