POSTIREA

null

    „Să presupunem, părinte Arsenie, că am mâncat. Spune mulţumirea!”
    Altădată iarăşi, pentru a mă încerca, de îndată ce s-a înserat, Stareţul mi-a spus:
    – Părinte Arsenie, vino ca să mâncăm posmag! Spune rugă­ciunea!
    Când am terminat „Tatăl nostru” şi mă pregăteam ca să mănânc posmag, Stareţul mi-a zis:
    – Să presupunem, părinte Arsenie, că am mâncat. Spune mulţumirea!
    Acelaşi lucru s-a petrecut timp de trei-patru zile. În cea de-a patra zi eram cu totul istovit, fiindcă şi ziua lucram din greu, iar noaptea mă nevoiam cu privegherea cu şi mai multă asprime. Atunci i-am spus Stareţului:
    – Gheronda, nu mai pot! Ce să fac?
    – Ei, atunci deseară vom mânca, mi-a răspuns el.
    La astfel de nevoinţe şi la altele încă şi mai aspre îl trăgea râvnitorul Stareţ Iosif pe acest bătrânel plin de bunătate, pe părintele Arsenie. Şi aceasta a făcut-o nu o zi sau două, ci vreme de aproape treizeci de ani.
    (Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 113)
    Sursa: http://www.doxologia.ro/

Comments are closed.